5.4. Copilul nedorit
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson. Vezi articolul anterior.
Morala clasica are ceva cu sexualitatea. Tine sa o reprime cu tot dinadinsul. In situatia in care spatiul din interiorul cetatilor devenea mai mic si mai mic, era perfect normal ca inmultirea sa devina o problema iar sexualitatea care o genera sa fie blamata. Astazi acest lucru pare absurd desi fiecaruia dintre noi ne trec la un moment dat prin minte conceptii reprimatoare despre sexualitate si predispozitia pentru venerare a tot ce este asexuat, a tot ce se poate sustrage cu usurinta pulsiunilor instinctuale ale sexualitatii.
Oricum ar fi, sexualitatea nu ar fi putut niciodata fi eradicata total. Asta ar fi fost chiar sinucidere pentru specie. Ea a putut fi un pic inhibata insa niciodata anulata. Asa ca morala clasica a trebuit sa gaseasca o cale de compromis intre aceste doua laturi. Un astfel de compromis a fost cel al sexualitatii facuta din datorie, din interesul exclusiv al procreatiei si nu din cel al placerii personale, individuale. Refuzul oricarei metode de contraceptie era pentru acele vremuri atat un act de „moralitate” dar si o provizorie autopedepsire pentru slabiciunea de a cadea prada „tentatiei carnale”. Din pacate, pretul unei astfel de familii numeroase era acela ca, pe masura ce copiii se inmulteau si deveneau o problema in ceea ce priveste intretinerea lor, fiecare dintre ei incepeau sa fie vazuti ca pedepse de la Dumnezeu si nu ca binecuvantari, asa cum sunt vazuti copiii singuri la parinti sau cu un numar mai mic de frati. Aceasta optiune morala a castigat intr-o parte insa a pierdut foarte mult in cealalta. Evident ca o astfel de retinere din partea parintilor era contracarata de instinctul matern insusi, insa asta nu inseamna ca undeva copilul nu a perceput si aceasta latura opusa. Sunt ferm convins ca sentimentul de damnare, pe care unii oameni il au, vine si din aceasta mostenire pe care copilul o resimte inca din viata uterina.*
Ca drept rezultat copilul va dezvolta acest sentiment de dezradacinare ce poate foarte usor devia in comportamente hedoniste ce incearca sa contracareze prin cat mai multe si mai intense satisfactii acest gol interior. Am cunoscut personal unele cazuri de parinti asceti sau, cel putin, de parinti care aratau comunitatii un stil de viata ascet si care au avut copii hotarati parca sa recupereze tot ceea ce parintii lor „pierdusera” prin stilul de viata auster. Cand ne gandim la Michael Jackson trebuie sa ne gandim implicit si la acest aspect. Nu este singurul factor in explicarea comportamentului sau, insa, in mod singur, are si el un rol in nevoia sa ulterioara de a atrage dragostea lumii prin care sa acopere acest handicap initial.
In acest sens merita adus in atentie un citat din autobiografia lui La Toya („Eu si familia Jackson” ed. „Atlas F and T” pag. 89). Acest citat este parte dintr-o cearta avuta cu cei doi parinti, Kate şi Joe, in care acest sentiment al copilului nedorit capata nuante dramatice: „Suntem cu totii niste accidente, corect? I-ati planificat pe Rebbie si Jackie si restul nu suntem decat niste erori”. Dar poate ca si ceilalti au fost tot niste „erori”. Poate ca sentimentul copilului nedorit a persistat si la cei 2 ...
Probabil ca cei nascuti dupa ce Jackson 5 se lansase nu mai aveau acest sentiment deoarece familia incepuse sa prospere. Nevoia de a aduce „sange proaspat” trupei poate ca i-a facut pe ultimii nascuti sa fie cu adevarat doriti. Insa pana atunci sentimentul de dezradacinare descris de La Toya poate fi foarte simplu extins si la Michael. De la sclavul ereditar, caruia nu i se recunoaste calitatea de a fi om, pana la copilul nedorit, sentimentul nimicniciei si nefiintei a atarnat greu in resorturile constiintei sale. Nevoia de a deveni zeu si evadare din clestele „accidentului” a fost pentru el o chestiune de supravietuire. Dragostea lumii intregi si asigurarea ca viata lui este cu adevarat importanta nu a fost un moft de vedeta infumurata ci o chestiune de supravietuire.
Daca vrem sa il intelegem si pe Joseph altfel decat in perspectiva diabolica ce i s-a pus in carca ulterior declaratiilor lui Michael cred ca acesta este momentul in care o putem face. Stim ca el era membru intr-o formatie numita „The Falcons” ce canta un fel de R & B si spera sa ajunga sa aiba succes. O astfel de casatorie i-a curmat insa visul de a deveni celebru. Comportamentul sau abuziv fata de copiii lui se datoreaza si faptului, ca in loc sa ajunga un muzician cunoscut, asa cum ii era pasiunea, s-a trezit deodata inconjurat de o familie numeroasa si presat de grijile cotidiene. Iata un motiv sa urasti sexualitatea si, prin ea, pe insasi proprii copii. Putem si astfel intelege de ce Joseph nu permitea copiilor sai sa ii spuna „tata”.
Multi au ajuns sa il vada pe Joseph drept acel monstru care si-a mutilat copiii si care a dus la disperarea ulterioara a lui Michael. Din spusele sale este clar ca Joseph Jacskon e principalul vinovat pentru starea sa. Urmatorul film arata aceste presiuni din partea tatalui /companiei dupa cum stie toata lumea din multele declaratii ale lui Michael insusi. La minutul 02:27 aflam cum ii reprosa ca ar fi prea negru (you are so black) iar la minutul 02 40 aflam ca ilporeclea „nasmare” ("big nose") :
Nu tin sa neg o astfel de stare negativa pe care tatal i-a produs-o dar o cred insa mult diminuata fata de altele mult mai dramatice si mai traumatizante decat bataile si umilintele primite de la tata. In articolele urmatoare voi explica de ce aceste intepaturi au avut un efect atat de mare si atat de demoralizator asupra lui Michael. Deocamdata insa tin sa subliniez ca in aceste reprosuri pe care el i le-a facut tatalui se ascunde de fapt acea nevoie de a fi iubit si de a fi recunoscut ca o persoana importanta si nu ca un ceva sau cineva ce ar fi putut sa nu existe daca familia Jackson ar fi folosit metode contraceptive. Iata cum definirea clasica a sclavului ca „acela care trebuia sa fie ucis dar din diferite motive a fost lasat sa traiasca” se regaseste in aceasta angoasa a posibilitatii nefiintei ce se contracareaza in nevoia de a fi iubit si respectat mai mult decat orice pe lume.
Trebuie sa mai adaugam inca un amanunt care poate explica si el o buna parte din acest comportament nepedagogic al lui Joseph. La un moment dat el si-a dat demisia din slujba sa de macaragiu pentru a se dedica pregatirii copiilor. La Toya recunoaste in acest gest cam singurul act de dedicare fata de copiii sai din partea lui Joseph deoarece, spune ea, in acel moment pierderea slujbei putea insemna un mare risc. Daca copiii sai esuau in showbiz, atunci familia Jackson putea fi realmente ruinata. Din aceasta cauza exigenta lui a fost atat de mare. Dar, daca porecla si diferitele reprosuri fata de felul in care arata au avut un astfel de efect asupra lui Michael, asta nu se datoreaza exclusiv tatalui cat mai ales propriului fond emotional extrem de fragil, mult mai fragil decat al celorlalti frati. Urmatoarele articole explica aceasta diferenta de fragilitate.
Apoi nu putem accepta ca de la tatal sau a primit doar ura. Maternitatea se manifesta si la barbati iar Joseph undeva trebuie sa fi simtit si dragoste fata de copiii lui. Intr-adevar barbatii nu au instinct matern; ei nu au organul instinctual specific maternitatii asa cum au femeile. Dar barbatii au totusi o mostenire psihica maternala in forma de complex matern ce se poate manifesta ca atare. Chiar daca niciodata satisfactia materna a barbatilor nu va fi la fel de puternica precum a femeilor, totusi este imposibil ca el sa nu le fi aratat si dragoste copiilor sai. Oricum, pentru Michael se pare ca mai relevantaa fost ura decat dragostea tatalui sau. Dar totusi, tin sa intelegem chestiunea Joseph Jacskon in lumina ei normala si nu cu exagerarile pe care insusi Michael Jackson le-a promovat. S-a inselat. Joseph are un rol anume in acest complex de cauze insa el e mai mult un transmitator al frustrarilor decat o cauza a lor, asa cum credea Michael. Urmatorul articol se va ocupa direct de aceasta problema si va cantari implicatiile acestor presiuni si sentimente ostile pe care tatal Joseph le-a indreptat catre fratii Jackson.
* Gandirea occidentala a fost pur si simplu macinata de aceste directive ale moralitatii clasice iar explozia nevrozelor, de pana la inceputul secolului al 20-lea, a fost consecinta directa a unei astfel de morale. A fost nevoie de psihanaliza si de spargerea principiilor moralei clasice in intregul spatiu cultural occidental pentru ca nevrozele sa inceapa sa se rareasca.
Acest articol este o parte dintr-un text mai amplu ce se refera la psihicul lui Michael Jackson.
Click aici: http://baldovin.blogspot.com/2010/06/michael-jackson-55-suspiciune-si.html pentru urmatorul articol
