Strategii de negociere ale sistemului preaticalosit

February 8, 20120 comentarii

Incep sa cred ca orice fel de negociere este de fapt antisociala. Orice bun negociator este un mincinos, un actor mai bun sau mai prost al carui prim interesa insa nu este arta teatrala ci profitul. Orice mincinos este un escroc sau un hot camuflat in spatele procedurilor si institutiilor sociale. Supraevaluarea fenomenului negocierii este folositor privilegiatilor sociali. In fond castigurile negocierii pe care negociatorii o fac cu saracimea de fapt le consolideaza aceste privilegii. Acolo unde negocierea functioneaza miroase a sclavagism si stratificare sociala discrepanta intre bogati si saraci. Sunt ferm convins ca rolul politicienilor este acela de a renegocia drepturile cetateanului (fireste in defavoarea acestuia din urma) dupa ce Constitutia sau „Drepturile omului” (ca set de principii ce se situeaza deasupra Constitutiei) ii acorda formal si scolastic anumite drepturi.

Atunci cand o astfel de negociere esueaza imi provoaca o satisfactie deosebita. Lacomia negociatorului primeste o palma morala. O astfel de negociere a avut loc deja anterior scanteii care a condus la inceperea protestelor, respectiv prin intermediul retoricii crizei. Ca un adevarat pradator Basescu insusi a infirmat initial orice stare de criza pana la alegeri asigurand cetateanul ca economia inca duduie. Dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta si facand in mod parsiv pe prostul si incapabilul de a anticipa viitorul, el si-a gasit in retorica crizei motivul pentru a „renegocia” promisiunile de „Sa traiti bine!”. Bazandu-se pe amintirea suportului cetatenilor, acest presedinte impreuna cu acolitii lui au dus tara la nivelul de saracire specific anilor 1990 sub aceasta noua mistificare. Si totusi in 2011 Romania a avut cel mai mare PIB din istorie, de 593,3 miliarde lei dupa ce in 2010 acesta a fost de 511,58 miliarde de lei, in 2009 de 491,2, in 2008 de 503,9 etc (http://ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Romani). Iata cum in mod parsiv salariile cetatenilor au scazut si la niveluri de 40 - 50%. Stim cum bugetarii au avut scadere de 25% din salarii. Ne putem da seama din aceste cifre ca criza a fost doar pentru omul simplu nevoit sa accepte salarii mai mici in timp ce grosul banilor au intrat in buzunarele smecherilor. Pentru acestia criza a fost un foarte bun prilej de consolidare a averilor.

Popularitatea presedintelui a scazut sub 50% si, pentru cine chiar crede in valorile democratice si nu in cele ale manipularilor si escrocheriilor institutionale asta ar trebui sa insemne demisia. Orice politician care are sub 50% sustinere este un dictator a carui putere se mentine cu ajutorul armelor ci nu cu libera consimtire a cetatenilor. Basescu nu numai ca nu si-a dat demisia de onoare in respect pentru democratie dar el a mers cu nesimtirea si mai departe. Legea sanatatii asa cum a conceput-o el (ca la noi asa se guverneaza) era menita sa mai canalizeze niste bani in plus in buzunarele unor smecheri mai curand decat sa mearga la beneficii pentru omul simplu. Dar paharul deja se umpluse iar revolta spontana a cetatenilor a surprins specialisti sociologi care nu au putut-o prevedea cu toate instrumentele lor de sondare si testare. Dupa ce scanteia revoltelor s-a aprins au existat noi strategii de negociere de data asta in sens invers.

Sistemul ticalosit a crezut ca poate folosi forta pentru a camufla nemultumirea cetatenilor si a folosit varianta simpla si eficienta a intimidarii prin diversiunea anarhistilor violenti de care intre timp cu mandrie patriotica o spun ca mai toti s-au prins: anarhistii erau de fapt niste agenti sub acoperire ai (de)serviciilor secrete. Modul in care televiziunile aratau wrestling-ul intre jandarmerie si acesti agenti in timp ce lumea buna care statea de-o parte era ridicata de pe strazi in dube speciale si primea amenzi mi se pare cel mai grotesc lucru care s-a intamplat in cei 20 de ani in Romania dupa mineriadele primei Piata Universitatii. Se poate spune ca serviciile secrete au luat locul minerilor, au devenit mai putin vizibile si au stiut sa-si camufleze in protectie violenta lor nativa traditional-sclavagista fata de popor.

Jandarmilor li s-a ordonat sa abuzeze si sa intimideze incalcand astfel cu nonsalanta articolul 35 din Legea nr. 550/2004 (Legea jandarmeriei) retinand cetateni fata de care nu aveau nici o dovada ca ar fi savarsit ceva ilegal. Lumea a iesit si mai mult din case oripilata de aceasta mascarada odioasa dar si de starea din tara si revoltele mai mult s-au intetit in acele zile. Unii jandarmi, stiind ca li se cere incalcarea legilor si in special a acesteia au protestat. Altii s-au facut ca ploua cum ii sta bine celui ce poarta armele… Dar chiar si asa criza din interiorul institutiei risca sa se acutizeze asa ca guvernul s-a aratat dispus sa cedeze. La TVR au aparut de asemenea proteste impotriva politicii actualei conduceri si exista riscul unor proteste generalizate in toate sectoarele de activitate. Sunt convins ca multi patroni si-au aratat in mod ipocrit indignarea fata de Basescu si sistemul lui „fraternizand” cu angajatii. Sunt convins ca in aceasta perioada toti au lasat-o mai moale fata de politica stresarii angajatilor. Productivitatea maxima obtinuta prin frica a fost temporar suspendata de teama ajungerii unei scantei si prin ograda lor.

Protestele sunt neproductive pentru noii stapani si de aceea sistemul a trebuit sa caute solutii pentru temperare. Dupa cateva zile, Arafat a fost rechemat in functie iar dimensiunea protestelor s-a redus. Ulterior presedintele si-a asumat esecul legii sanatatii si si-a recunoscut „gafa” in mod mincinos deoarece, dupa cum am aratat in articolul precedent ce a facut el nu este o gafa ci o renegociere a dictaturii de tip nou pe care o practica. Aceasta renegociere s-a intamplat ca a iesit rau si care a condus la mai multe concesii pentru a slabi revolta spontana a cetatenilor. De la o ciupeala in plus care trebuia negociata iata ca intreaga clasa politica impreuna cu marinarul sef trebuie sa rezolve o problema mult mai grava: neincrederea cetatenilor in politicieni care a mocnit in acesti ani dar care pare sa se fi acutizat odata cu protestele. Cum necum Basescu a ajuns la incredibila cota de 10% din increderea cetatenilor.

Fortand limitele bunului simt negociatorul profesionist de la Cotroceni nu doar ca a fost adus in locul de unde plecase riscand o astfel de intindere a corzii dar chiar este facut sa cedeze din ceea ce negociase inca dinainte. Asta inseamna sa nu iei pe mere ce dai pe pere cum zice un proverb. Dupa cum am aratat la finalul acestui articol, Basescu nu isi joaca doar cartea lui ci si insasi „imaginea sistemului pe care il reprezinta: capitalismul salbatic cu miliardari facuti in cativa ani pe baza speculatiilor preturilor imobiliarelor, a diferitelor matrapazlacuri si tepe date statului cu acordul fin si parsiv al conducatorilor”. De aceea, mai spuneam in acel articol „Pietei Universitatii i se face imaginea unei adunaturi de ultrasi de galerie cu drogati si boschetari” in ideea ca gura-casca din fata televizorului nu va ingrosa randurile protestatarilor. In acest articol am aratat ca temerile fata de protestele multimii vizeaza resorturi sociale nebanuite iar ca vechii inamici au devenit in aceasta perioada aliati. Iar fortele obscure din spatele televiziunilor, parte din sistemLinkul ticalosit insusi, au raspuns la aceasta nevoie. Strategia aceasta a continuat si probabil ca va continua si in viitor. Figura carismatica a Pietei Universitatii 2012, Claudiu Craciun, a fost discret pus intentionat de catre Razvan Dumitrescu in fata unor imagini cu huligani. Cu un astfel de fundal imaginea protestatarilor este asociata cu dezordinea sociala si huliganismul si iata cum televiziunile isi fac datoria fata de sistemul care le plateste.

Zaharelul „maririi alocatiei” cu care Ceausescu incerca sa mituiasca revolutia in 1989 are forme diverse in „democratie”. „Miscarea verzilor” condusa de Remus Cernea care initial protesta in Piata a fost repede ademenita de al doilea val de negociatori (ai „Opozitiei” USL) si redusa la tacere. Iesirea presedintelui pe post dupa 13 zile de penitenta drastica de tacere pe care am comentat-o in acest articol a fost menita sa promita sfarsitul crizei si niste zaharel in plus la salariu pentru nemultumiti pe langa apelul la „intelectualitatea buna” spre a sustine sistemul. Ulterior acei ministrii (al cror nume nu trebuie tinut prea mult minte) care i-a apelat cu termenii de "ciumpalaci", "viermi" sau "nevrotici" pe protestatari au fost remaniati.

O alta „coincidenta” menita sa arate tocmai acum coerenta sistemului de justitie pe care Basescu a promis-o inca din 2004 a fost condamnarea la inchisoare a unui fost demnitar cu rang inalt, Adrian Nastase, fost prim-ministru. Evenimentul ar fi fara precedent in istoria postdecembrista a Romaniei. Din pacate opinia generala nu s-a prea aratat abatuta de la subiectul principal, respectiv protestele. Plus de asta, s-a creat si mai tare senzatia cum ca procurorii urmeaza ordinele lui Basescu, idee pe care tocmai o contracarase cu tarie la iesirea sa publica. Am auzit intr-o dimineata intr-un troleibuz stiri la radio despre numeroasele masuri de protectie sociala ce s-au initiat pentru cei cu datorii la intretinere, prin reesalonare, bla bla bla. Iata cum sistemul cauta solutii de salvare in fata cetatenilor furiosi. Ce de lucruri bune!

Dar un zaharel ceva mai consistent a fost demisia premierului. Demisia este specifica democratiei iar de asa ceva este nevoie atunci cand noua problema a Puterii este acuzatia de dictatura. La nici mai putin de o zi un alt premier era anuntat. Viteza asta de reactie a presedintelui in noua nominalizare ma duce cu gandul la Terminator si la modul in care acel robot malefic se refacea in cateva secunde dupa ce o rafale de gloante il ciuruisera anterior. Adica ii tai monstrului capul de Boc si in mai putin de o zi ii creste cap de Ungureanu la loc...

Actualizare 20 februarie 2012. Astazi am observat ca franzela care era 1 leu a ajuns 0.7 lei. Sa fie oare din cauza supraproductiei de grau din ianuarie? :D Eu iau de obicei paine neagra am sa vad maine daca si aia s-a ieftinit si ce preturi mai dau in jos. Desi scaderea preturilor e benefica pentru omul simplu pe moment din pacate ne putem da seama cat de "libera" e piata din Romania. Macar sa fie romanii indignati si revoltati si sa le mai creasca un pic nivelul de trai. Din pacate e clar ca aceasta "alocatie" a regimului Basescu e menita sa contracareze protestele care s-ar putea sa se intareasca din nou odata cu incalzirea vremii.

Actualizare 23 februarie 2012. Dupa ce Biserica initial a fost de partea poporului revoltat recent a primit un cadou surpriza din partea politicienilor :

http://www.dcnews.ro/2012/02/cele-7-milioane-de-euro-ale-lui-ontanu-scot-patriarhia-din-piata-universitatii/
Le-o fi acceptat? S-o fi razgandit?

Actualizare 10 martie 2012. Intr-un interviu acordat la ora de maxima audienta presedintele a anuntat cresterea salariilor cu 15% in iunie inainte de alegeri daca nu se intampla ceva grav intre timp. Avem de a face cu o mita impotriva spiritului cetatenesc de protest impotriva sa dupa cum am si scris ulterior aici

Nu inchei acest articol. Am sa-i mai fac update pe masura ce noi forme de „alocatie” vor fi scoase la inaintare. Ma risc si la un pronostic in privinta presedintelui (dupa cum l-am nimerit pe cel al premierului in discutii cu Florin Flueras, Dan Popescu si altii). Maxim 2 luni.




Share this article :
 

Copyright © 2014. baldovin opinius - All Rights Reserved