Pana acum 15-20 de ani scoala era decisiva pentru statutul social. Notele mici la scoala au smuls rauri de lacrimi elevului din trecut. Scoala a ajuns un fel de cursa intre copii. Materia a devenit foarte stufoasa, pentru a putea produce o delimitare clara intre admisi si respinsi. Profesorul era un fel de judecator care decidea locul fiecaruia in societate. O astfel de putere de a decide destinele cuiva se putea converti benefic sau malefic. Au existat profesori profetici. Dar au existat si profesori pentru care aceasta putere a scos ce-i mai rau din ei. Unii simteau nevoia sa fie venerati. Daca un astfel de profesor prindea ciuda pe cineva, atunci folosea razbunarea in evaluare pe post de corectie: il intreba un detaliu ascuns sau mai greu de memorat dintr-o lectie, pe care foarte putini elevi l-ar fi stiut, nici macar cei de 10. Pe baza lipsei de raspuns la aceasta intrebare, profesorul abuziv il nota pe elevul in cauza cu o nota mult mai mica decat o merita, conform cu binecunoscuta expresie „Stai jos! Ai nota 2”. Se mai gaseste si astazi in expresii, dar, din fericire nu se mai practica la scoala, cel putin nu dupa regulile statutului didactic de astazi, cand elevul se evalueaza dupa ce stie si nu dupa ce nu stie.
Din pacate o astfel de putere data profesorului din timpul dictaturii comuniste si 10 ani dupa aceea, este strans legata de mentalitatea dictatoriala pe baza caruia functiona de fapt sistemul. Conform ei, supunerea era criteriul principal al succesului. Era promovat in functii superioare sau de decizie ale ierarhiei sociale cel care era mai obedient si nu cel care poate lua decizii mai profitabile pentru organizatie. Raspunsul elevului la astfel de abuz didactic era tocirea. Mult timp am crezut ca suntem mult mai destepti decat toti doar pentru ca copiii nostri stiu lucruri pe care copiii lor le invata mult mai tarziu. Dar in realitate sistemul dictatorial de invatamant a produs o epuizare intelectuala masiva. Memorarea necreativa a datelor a fost zeci de ani criteriu pentru selectarea indivizilor pentru scoli superioare, care conduceau la un statut social superior. Invatarea mecanica, necreativa, aproape robotica a materiei a dus la enciclopedismul de carciuma ce poate fi vazut astazi la cei mai in varsta. Incapacitatea lor de a lua decizii economice, patima alcoolului, tabieturile conservatoare sunt cauzate de aceste atitudini represive din vechea educatie. Din aceasta cauza cei care au ajuns in functii de conducere au fost niste papagali tocilari sau plagiatori, incapabili sa creeze si sa improvizeze. De aici si impotenta administrativa care a dus la falimentarea multor companii de stat in concurenta cu cele straine.
Ei bine, exact acest tip de mentalitate a prelucrat urmatorul extras din discursul fostului presedinte (acum senator) in Parlament:
Prin atitudinea sa din aceste cateva zeci de secunde Basescu i-a redus pe ceilalti parlamentari din sala si pe seful PSD Dragnea la niste elevi, in timp ce el juca pozitia de profesor dictatorial. Observam cum Basescu i-a intrebat pe parlamentari daca au citit legea 365 din 2004, punandu-se in situatia de expert in legislatie si reusind sa-i reduca in ochii opiniei publice pe ceilalti parlamentari la conditia de elevi insuficient pregatiti. „Stiti ce este aceasta lege? Ati citit-o vreunul din dumneavoastra?”, a intrebat el cu siguranta profesorului care preda o lectie de 20 de ani. La fel ca si in clasa cu elevi terorizati de perspectiva unei note mici, nimeni nu a confirmat.
In secunda urmatoare acestei intrebari initiale el si-a indreptat atentia catre Dragnea, intrebandu-l individual daca a citit respectiva lege. Intentia de a-l prinde cu minciuna era interesul lui principal, dupa un model pe care l-a mai practicat in situatii de confruntare directa si in trecut, dupa cum voi detalia mai jos. Dupa cum se vede pe video, la confirmarea lui Dragnea, Basescu i-a cerut sa si recite articolul 19, din ea, asa in secunda urmatoare. Desigur ca s-a asternut linistea si au inceput rasetele pentru ca el n-a stiut cuvant cu cuvant textul de lege. Pentru cei mai putin experimentati in citirea textelor de lege acest lucru a insemnat o dovada ca Dragnea este un mincinos. Iar in aceasta categorie intra cei mai multi din auditoriul prezent in sala sau cei care au apreciat cu hohote de ras filmul.
Cu reactia lor, de fapt acesti oameni demonstreaza ei insisi ca nu s-au prea uitat peste continutul legilor, devreme ce au pretentia ca un articol dintr-o lege veche de 13 ani sa fie memorat. E adevarat, Parlamentul creeaza aceste legi si ar cam trebui sa le stie. Dar nu pot fi toate tinute minte pentru ca textele de lege se intind pe zeci de volume. Cine tine minte detaliile activitatii pe care o facea in urma cu 13 ani? Pe langa asta, multi parlamentari actuali sunt in functie pentru prima data si nu s-au ocupat de legislatie pana acum.
A rade atunci cand se dovedeste ca un politician minte inseamna a crede ca ar exista politicieni care nu mint, si ca asta ar insemna o exceptie. A crede asta e o dovada de naivitate. Se poate vedea din cele spuse ca nu vreau deloc sa le iau apararea parlamentarilor in vreun fel. Insa ce a cerut Basescu e absurd. Interesul lui era sa-l prinda cu „lectia neinvatata”, precum profesorul razbunator din perioada dictaturii. Prin aceasta manevra politica Basescu s-a folosit de prejudecatile educatiei noastre traditionale centrate pe tociere. Dar, in acelasi timp s-a folosit si de principiile moderne de manipulare, ceea ce e tipic vechilor securisti care au schimbat macazul marxist-leninist si au devenit subit patroni de firme. Observam cum initial el a pus presiune pe intreaga audienta, declarandu-i incompetenti. Apoi le-a oferit o portita de gratificare, aratandu-le ca macar ei sunt sinceri si recunosc ca nu stiu legea 365 sau n-au citit-o, pe cand Dragnea ar fi si mincinos pe langa incompetent. Ceea ce l-ar situa sub ei ca „valoare”. Observam ca motivul de ras si pentru cei din sala si pentru cei ce au vazut varianta filmata este ca au gasit pe cineva mai incompetent si mai mincinos decat ei. Altii, desigur au ras fara sa inteleaga nimic din aceasta situatie, ca oile.
Din pacate nu s-a gasit nimeni in sala sa-i intrerupa aceasta mizerie de a-i jigni pe toti in bloc. Cu siguranta ca ar fi meritat o corectie mult mai severa decat o simpla intrerupere. E adevarat ca era cam greu de realizat asa ceva: Basescu era la microfon asa ca doar vocea sa se auzea. Pentru a da o replica ar fi trebuit sa fie intrerupt cu huiduieli sau cu drept la replica, ce se da de obicei dupa incheierea discursului. Probabil ca multi au ajuns in Parlament pentru prima data si inca sunt boboci. Sau poate ca altii n-au vrut sa-i raspunda cabotinului cu aceeasi moneda, nevrand sa intre in jocurile lui de mahalagiu.
I-am urat profund pe toti politicienii , dupa cum se vede aici . Dar e cert ca erau destui in sala care au formatie juridica. N-as vrea sa le fac reclama sau altceva, asa ca nu ma obosesc sa le caut CV-urile spre a vedea acest lucru. Dar, cu siguranta ca in sala era cel putin un parlamentar jurist de formatie. E lipsa crasa de bun simt sa intrebi un jurist daca a citit o anumita lege in conditiile in care studentii la drept dau examene din asa ceva. Indiferent de ce ar putea fi acuzat acel parlamentar. Nu despre asta e vorba. Dar iata ca, Basescu poate sparge orice bariere in materie de bun simt. Adica ce vrea sa spuna aceasta intrebare? Ca juristii parlamentari nu au citit macar odata legislatia in facultate, ca studenti? Ca in facultatile romanesti toti intra pe pile si examenele se iau cu numai mita? Ori fi cativa, nu zic nu. Ii multumim oricum pentru ca a contribuit si el, ca presedinte la perpetuarea acestei stari. Dar macar pentru ca au fost la cursuri, unde profesorii despre asta discuta, se cheama totusi ca au citit-o. Prin aceasta manevra el nu a lovit atat in parlamentari cat a lovit in facultatile de drept si in intreg sistemul de invatamant universitar din Romania. Nu este perfect, da. Nu exista nici o universitate romaneasca in top 100 international. Da. Dar absolventii romani de studii superioare nu sunt totusi sub valoarea occidentalilor cu studii medii, asa cum arata realitatea sociala astazi. Romanii in general nu sunt sclavii Europei Occidentale. Sau, cel putin, n-ar trebui sa fie. M-a oripilat bataia asta a lui de joc fata de romanii onesti care au invatat pe bancile facultatilor si care astazi au ajuns la a avea un salariu de mizerie. Exista mari interese ca romanii scoliti prin diferite facultati sa ajunga sa faca munci de capsunari, pizza delivers, sau alte munci ce nu necesita nici un fel de scoala pentru ca in tara lor nu au un loc de munca decent. Iar lui Basescu este unul din ctitorii acestei povesti de „Thug Life”. Traim momente de sclavagism antic vopsit in culori democratice (Platon a fost vandut ca sclav , la un moment dat). Fireste ca Basescu sustine aceste interese de umilire a romanilor ca plata celor care l-au sustinut in momentele dificile. In fond, Romania cea guvernata 10 ani de papusarii sai au avut acest interes spre a ne spune subliminal si constant ca suntem idioti. Si unii chiar sunt. Chiar in Parlament, aplaudandu-l si razand la obraznicia lui. Din pacate altora a inceput sa le placa umilinta asta in mod masochist.
Basescu a folosit constant astfel de tehnica pentru a-si pune adversarii in pozitii vulnerabile, dandu-le imagine de incompetenti. Pe cand candida la presedintia SUA, si lui G. Bush i s-a pus o intrebare asemanatoare, legata de capitala unei tari putin importante. Mi-aduc aminte ca, asa lipsit de inteligenta cum a ramas el in istorie, totusi a reusit sa evite capcana asta, intorcand o intrebare similara si justificand astfel in mod firesc imposibilitatea naturala a memoriei de retine datele neimportante. Ne aducem aminte cum in dezbaterea televizata pentru alegerile de la primaria Bucurestiului din 2004 el l-a intrebat pe Mircea Geoana „in ce sector al Capitalei e platforma Magurele?“. Geoana in loc sa spuna ca s-a nascut in Bucuresti si va muri aici si ca cunoaste orasul acesta ca pe propria casa, si sa faca din asta un avantaj, s-a lasat prins in aceasta capcana si a incercat un raspuns pe ghicite, acceptand relatia de elev in fata profesorului. Acest fapt a fost decisiv pentru pierderea primariei si pricopsirea cu apelativul de „prostanac”. Iata un exemplu de iesire remarcabila dintr-o situatie vulnerabila prin contraatac realizata de Reagan:
Aceeasi strategie a oferit-o si fostul premier luat de Basescu direct din birourile SRI, Mihai Ungureanu, care l-a adus pe Gadea intr-o zona de lingvistica:
Ungureanu - Gadea from Dan on Vimeo.
De vreo 10 ani politica memorarii sterile a informatiilor s-a schimbat. Nu mai e nevoie de oameni care sa repete mecanic aceleasi cunostinte sau activitati in era automatizarii robotice. Pentru generatiile mai noi nu are nici o relevanta daca stii pe de rost capitala statului Panama, atata timp cat smartphonurile lor conectate la internet pot da informatia asta intr-un minut. Prejudecatile cu care el a fraierit natia asta incep sa paleasca.
+ comentarii + 2 comentarii
Mereu si mereu insidii noi iau locul celor vechi...
Mereu si mereu insidii noi iau locul celor vechi...